Morfologie

Reverii

De ce iubesc toamna? Nu stiu, tin sa cred ca are un sentiment aparte. Fiecare o simte diferit si intr-un mod atipic. De la mirosul gutuilor coapte la mustul proaspat, de la aleile pavate pline cu frunze la castanele cazute…

Iubesc toamna pentru ca ma indeamna la iubire. Pentru ca e anotimpul in care cutreier bezmetic biblioteci si ma pitesc langa o ceasca de cafea . Imi aduc aminte, cand eram mica, prin scoala primara fiecare dintre noi aveam ca tema sa alegem un anotimp pe care-l preferam si sa-l descriem. Eram hotarata inca de pe-atunci ca marea mea iubire e clar, toamna. Niciun cuvant pe langa. Nicio nedumerire. Toata lumea se intreba „Sa-i placa toamna, de ce?” . Ei bine, nu e doar anotimpul cand frigul da buzna pe nepusa masa, cand soneria suna si autobuzul ne asteapta, cand suntem niste mici zombi alergand prin statie, cand dam goana prin florarii, cand vremea-i mohorata, cand natura moare, cand totu-i „trist si fara sens” .

Eu vad culoare, multa culoare! Si iubire. Si mii de frunze colorate. Si fericire. Totul se inchide, se schimba si vezi treptat cum trecerea vara-toamna e din zi in zi tot mai resimtita. Nu mai arde, ci mângâie, nu mai aleargă în ritmuri forte, ci se plimbă usor, pe alei cunoscute, dar și străine, fără să se frământe, fără să se grăbească. E matură. Ca un trandafir copt, mare și roșu. Cu zilele inca calde, cu dimineti reci si pline de roua, cu mirosul de frunze colorate, cu adierea rascolitoare a vantului, cu soarele stins ce scalda natura intr-o lumina difuza, cu norii cenusii ce ne trimit la visare, cu picuri de ploaie ce ne trezesc nostalgii adormite. Toamna inseamna frumusete. Unica si incomparabila.

Dar asta nu înseamnă că toamna e mai dezgolită de emoții. Din contră. Toamna se acoperă cu visare, cu dor. O simt aproape de suflet asemeni firii mele : calda si rece in acelasi timp, asa indecisa si plina de contraste. Imi place sa calatoresc toamna, cand forfota vacantelor de vara de mult apuse nu-ti mai provoaca decat mici reverii, cand simti locurile si te faci mic si una si una cu frumusetile lor.

Insasi toamna e o poezie. Pe care, însă, trebuie să știi cum să o citești. Altfel, ai putea crede că e un plâns. Ce-i drept, poate ar trebui sa fii putin melancolic s-o iubesti. Dar da, sunt o romantica incurabila si nu cred ca ma voi vindeca vreodata, totusi de ce as face-o pana la urma ?!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s