Uncategorized

Galaxii

Când eram copil, iubeam să ies după ploaie. Obișnuiam să mă plimb ore în șir după o ploaie de vară culegând cele mai frumoase și mari flori, iubeam să stau pe pridvor și să mă uit la cum norii se risipesc, sau la cum fluturii ieșeau din fiece cotlon înapoi la ostenitoarea luptă pentru supraviețuire.
Cu timpul, am crescut, iar toate bucuriile astea mici au ajuns să se întâmple din ce în ce mai rar, le înlocuisem cu altele deja. Acum iubeam să citesc. Iubeam să citesc oameni și să îi ajut, să vorbesc cu ei. Simțeam nevoia de fericire, dar nu de fericirea mea, eu eram un copil, acum mai mare, care voia fericirea celor din jur. Iubeam stelele. Pierdeam numeroase ore de somn căutând galaxii și punându-mi dorințe pe stele căzătoare, iar a doua zi mergeam la școală și desenam. Da, iubeam să desenez cu Beethoven pe fundal. Am inlocuit fericirea cautand o pereche de ochi verzi pe coridorul scolii. Si am bagat mana in foc pentru iubire, neascultand ca din bucatarie plonja vocea bunicii „Iubirea de acum nu e iubirea ce va ramane „. Naiva fiind,credeam ca mi-am gasit iubirea si-am tinut cu dintii de ea pana s-a spulberat. Si-am ajuns sa-i dau dreptate lui Frederic Beigbeder care spunea ca „Dragostea dureaza 3 ani„. Acum, încă iubesc toate cele de mai sus și mi le amintesc cu plăcere, toate momentele de euforie au fost oferite de oameni. Acum; mai presus de toate, iubesc oameni. Iubesc momente. Dar mai presus de toate, traiesc. Asa ca tine minte, fericirea e oriunde si e raspandita in diferite forme. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s